Aurelia Fătu-Răduţu s-a născut în Vasiova (Bocşa), Caraș-Severin, pe 12 iunie 1929. A debutat ca o cântăreață la vârsta de 6 ani și a avut ca primi profesori de muzică pe Ion Românu și Miron Șoarec. După ce a absolvit școala primară în Bocşa Montană, a urmat Liceul de Fete din Reșița. La vârsta de 21 de ani, în 1950, s-a înscris la Conservatorul din București. Cunoscută ca o femeie frumoasă și cu o prezență impunătoare, Aurelia Fătu-Răduțu a fost descrisă de poetul Nicolae Sârbu ca având părul negru, ochi căprui și făcând parte din tiparul bănățean. Începând cu 1953, a debutat în spectacolele Teatrului „Constantin Tănase” și a colaborat cu diverse orchestre și ansambluri, inclusiv cu Ansamblul Profesionist bănățean de apoi, „Doina Banatului”, sub conducerea lui Lea Perescu. A fost o artistă prolifică, cu numeroase apariții la televiziune și turnee în țară și în străinătate. Discografia sa conține înregistrări făcute atât în România, la Electrecord și Radiodifuziunea Română, cât și în străinătate, cu case de discuri precum Contrepoint și Supraphon. Printre cele mai cunoscute cântece ale sale se numără „De-ar fi doru’ ca şi-o floare”, „M-a făcut maica frumoasă”, „Dorule, pe unde şezi” și altele. În cinstea sa, orașul său natal organizează un festival