In România, închisorile erau pline, cu mulţi arestaţi. Nemulţumirile şi revoltele izbucneau peste tot în ţară, iar unii dintre rebeli se ascundeau în munţi. Din an în an, rezistenţa slăbea, iar închisorile deveneau extrem de aglomerate. În această atmosferă de disperare, Stalin, cel mai mare călău al omenirii, a murit, încărcat cu păcatele sale, sperându-se o relaxare. Între 1951-1952, 12 români au fost paraşutaţi în ţara lor natală cu manifeste, echipamente de supravieţuire şi comunicare, în operaţiunea cunoscută sub numele de „Morminte fără cruce”. Grupurile de paraşutişti aveau nume secrete, precum „Jacques”, „Carpates”, şi erau aşteptaţi de Securitate. Astăzi, se cunoaşte că N.K.V.D (serviciul secret sovietic) avea agenţi infiltraţi până în cele mai înalte sfere ale lumii libere. Britanicul Kim Philby, membru al serviciului de contraspionaj (M.I. 5), lucra pentru Moscova încă din anul 1930, sub influenţa „ideilor socialiste”. Acesta era bine informat şi raporta imediat Kremlinului despre orice mişcare a paraşutiştilor. Represaliile nu au avut loc doar în România, Polonia şi Albania, ci în întreaga Europă controlată de Moscova, până când Philby a fost demascat de către Igor Guzenko, ofiţer din serviciul secret sovietic. Paraşutiştii români au fost trimişi în diferite regiuni montane, în special în Apuseni, la nord de Baia Mare. Unii dintre ei au murit la aterizare, iar cei care au supravieţuit au putut avea legături cu România doar pentru câteva săptămâni sau luni. Peste 200 de persoane au fost arestate în 1953 în apropiere de Ţicieni, în judeţul Gorj. Procesul paraşutiştilor a avut loc în octombrie 1953, la Bucureşti. 13 dintre ei au fost condamnaţi la moarte, iar restul au fost trimişi la muncă silnică. Mircea Muşatescu, care se ocupa de recrutarea paraşutiştilor în Franţa, împreună cu alţi refugiaţi, nu realizau că niciunul dintre aceştia nu mai revenea sau transmitea informaţii din ţară. Femeile implicate au fost torturate inuman şi multe dintre ele au murit, s-au îmbolnăvit sau au încercat să se sinucidă. Acest masacru a fost răspunsul Moscovei la execuţia soţilor Rosenberg din Statele Unite, care dezvăluiseră secrete despre bomba atomică către Uniunea Sovietică. Înăsprirea condiţiilor din România era direct legată de conflictele internaţionale dintre Rusia şi Occident, iar deţinuţii politici erau cei mai afectaţi.