restaurarea mlastinilor, o strategie pentru securitate si combaterea incalzirii globale

Trei ani dupa ce Ucraina a distrus un baraj pentru a opri armata rusă in apropierea capitalei Kiev, unele tari din estul NATO iau in considerare refacerea vechilor zone mlastinoase. Aceste zone au doua scopuri principale: sa intareasca apararea statelor si sa ajute la reducerea emisiilor de carbon, contribuind astfel la combaterea incalzirii globale.

Polonia a lansat in anul trecut un proiect de aproape 2,3 miliarde de euro, numit „Scutul Estic”, ce include refacerea turbariilor si impadurirea frontierei sale. Aceasta initiativa vizeaza nu doar apararea, ci si reducerea emisiilor de carbon. Se estimeaza ca mlastinile absorb o treime din emisiile globale de carbon, desi reprezinta doar 3% din suprafata Pamantului.

Noteaza Digi24 ca, atunci cand sunt drenate, mlastinile elibereaza cantitati mari de gaze cu efect de sera, accelerand incalzirea globala. Jumatate din zonele de mlastina din UE sunt degradate, iar emisiile generate de acestea au fost de 124 de milioane de tone de gaze cu efect de sera in 2022, aproape cat emisiile anuale ale Olandei. Specialisti spun ca cifrele reale ar putea fi chiar mai mari, explica sursa.

Pe flancul estic al NATO, refacerea acestor zone ar putea fi o metoda eficienta si ieftina pentru a asigura apararea si pentru a proteja mediul, considera autorii. Multe zone de mlastina din UE se afla la granitele cu Rusia si Belarus, precum cele din Finlanda si statele baltice. Aceste terenuri inundate pot fi un obstacol natural pentru militanți, tancuri si transportoare blindate, la fel cum s-a vazut si la Kiev, unde mlastinile au fost folosite ca baricade naturale in trecut.

Oleksandr Dmitriev, consilier din industria de aparare din Ucraina, mentioneaza ca in 2022, patru soldati ameri­cani au murit dupa ce s-au afundat intr-o mlastina cu vehiculul blindat M88 Hercules, iar rusii au fost blocați pe terenul inundat si au fost loviti cu rachete antitanc Javelin. Aceasta situatie arata ca terenurile inundate pot fi folosite ca obstacole in fata unui atac inamic, dar refacerea lor este un concept nou si ingenios, sustine sursa.

Discutiile despre refacerea zonelor naturale ca masura defensiva au fost avansate si de politicieni si ecologiști. Pauli Aalto-Setala, parlamentar finlandez, spune ca Finlanda a folosit de mult timp natura pentru aparare si ca restaurarea turbariilor ar fi benefica pentru siguranta si mediul, noteaza digi24.ro.

In Polonia, acest subiect a fost dezbatut intens, desi guvernul evita uneori sa sustina explicit aceste proiecte. O activista poloneza, Wiktoria Jedroszkowiak, spune ca poporul le are in vedere pentru securitate, mai ales ca turbariile si padurile vechi sunt importante pentru apararea nationala, mai ales ca razboiul se extinde si in Polonia.

In schimb, unele tari baltice sunt mai reticente. Ministerul mediului din Lituania a declarat ca discuta posibilitatea refacerii mlastinilor pentru securitate, dar nu sunt inca decise.

Exista si opozitie. Localnici din Estonia se opun planurilor, temandu-se ca refacerea mlastinilor va duce la inundatii si distrugerea padurilor. Unele guverne evita astfel de discutii pentru a nu nemultumi fermierii, care ar trebui sa cedeze teren din agricultura pentru proiecte de restaurare, conchide sursa.

Desi mlastinile nu pot opri toate tipurile de atacuri, precum drone sau rachete, ele ofera un avantaj strategic natural. In cazul Ucrainei, inundarea bazinului Irpin a avut efecte negative, dar, in alte tari europene, refacerea treptata a acestor zone poate fi o oportunitate de a combina apararea cu protectia mediului, conchide digi24.ro.