Viața în România: o comedie tragică în trei acte

România de astăzi se desfășoară ca un mare show de comedie, care nu cunoaște pauză, cortină sau drept de retragere al publicului. Acest spectacol, deși prost regizat, este intens trăit de cetățeni, care joacă roluri într-o piesă cu un mesaj greu, dar deloc invizibil, potrivit monitorulneamt.ro.

👉 Personajele spectacolului cotidian

În această comedie, apar trei personaje recurente: optimistul, pesimistul și lucidul. Optimistul este primul care intră pe scenă, întotdeauna cu un zâmbet larg și cu speranța de a schimba lucrurile. „Se schimbă lucrurile”, afirmă el, demonstrând o credință ce pare mereu în viață. Aceasta este persoana care aplaudă la final, chiar și atunci când piesa l-a lovit direct în stomac.

În contrast, pesimistul urmează imediat. El se prezintă obosit, cu privirea în pământ și o atitudine resemnată. Pentru el, „totul e pierdut” și speranța este doar o iluzie. Acest personaj trăiește spectacolul din inerție și îi lipsește râsul, percepând totul ca pe o pedeapsă pe termen nedeterminat.

👉 Frigul și lipsa de înțelegere a statului

Intrarea lucidului, cel mai incomod din trio, completează imaginea. El observă realitatea dincolo de mascarada politică, recunoscând minciuna din declarații și improvizația din spatele „marilor decizii”. Lucidul înțelege că scena nu este doar o comedie, ci o farsă tragică, iar publicul este captiv fără posibilitate de evadare.

„Poporul e în vacanță”, dar o vacanță impusă și friguroasă, care se desfășoară în apartamente înghețate. Se spune că „sacrificiul e necesar” pentru binele cetățeanului, dar în realitate, acest bine este dorit de un sistem rece, care nu cunoaște frigul. Cetățenii sunt îmbrăcați în paltoane groase, și înțeleg că frigul afectează nu doar confortul, ci și relațiile cu statul. Râdem pentru că altfel am plânge, iar un popor obosit, înfrigurat și confuz nu mai știe dacă este spectator sau figurant într-o piesă pe care nu a ales-o.